E timpul sa sti

După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele Condacul 1 : Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, că celor ce aţi născut pe Maica Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, că cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm : bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!

Icosul 1 : Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie dreptului Ioachim, zicând : Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie o fiică de care cerul şi pământul se vor bucura, lăudându-te pe tine şi zicând :
Bucură-te, Ioachime, mângâierea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mijlocitorul iertării celui greşit;
Bucură-te, că rugăciunile tale au străbătut cerurile;
Bucură-te, că darul cel mai presus de lume ai dobândit;
Bucură-te, că de aceasta Anei grăbindu-te ai vestit;
Bucură-te, că şi acesteia de asemenea i s-au descoperit;
Bucură-te, luminătorul cel cu raze veselitoare;
Bucură-te, aducătorule de roadă mântuitoare;
Bucură-te, că ai odrăslit din seminţie împărătească;
Bucură-te, că ai mărit vrednicia arhierească;
Bucură-te, cel ce ai întrecut cu darul pe Avraam;
Bucură-te, cel prin care întristarea nerodirii s-a pierdut;
Bucură-te, Ioachime, părinte prea fericite! Condacul al 2-lea : Văzându-se Dreptul Ioachim defăimat din pricina nerodirii, s-a depărtat în pustie, cu post şi cu lacrimi rugându-se lui Dumnezeu, de la Care câştigând darul cel mai presus de lume, s-a bucurat cântând : Aliluia! Icosul al 2-lea : Sfatul cel mai înainte de veci venind să se plinească, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul cel mai întâistătător să vestească bucurie Sfintei şi Dreptei Ana, zicând : Ana, Ana, s-a auzit rugăciunea ta; şi iată, vei naşte pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, prin care lumea se va mântui, lăudându-te pe tine şi zicând :
Bucură-te, Ana, aşteptarea cea mult dorită de strămoaşa Eva;
Bucură-te, luna care ai risipit negura întristării;
Bucură-te, grădină de Dumnezeu sădită;
Bucură-te, că ai odrăslit floarea cea neveştejită;
Bucură-te, că de naşterea ta lumea s-a bucurat;
Bucură-te, că prin tine stârpiciunea s-a dezlegat;
Bucură-te, ceea ce ai hrănit pe hrănitoarea Vieţii;
Bucură-te, mângâierea celor necăjiţi;
Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;
Bucură-te, că prin tine s-a făcut începătură Darului;
Bucură-te, că prin naşterea ta s-a stins datoria păcatului;
Bucură-te, Ana, maică prealăudată! Condacul al 3-lea : Văzându-se pe sine Sfânta şi Dreapta Ana întru întristarea nenaşterii de prunci, plângând cu amar în grădina sa se ruga lui Dumnezeu, zicând : Doamne al puterilor, cel ce ştii ocara nerodirii, dezleagă-mi stârpiciunea, că roada pântecelui meu în dar o aduc ţie, lăudându-Te şi cântând : Aliluia! Icosul al 3-lea : Alergat-a Ioachim în Ierusalim la Biserica Domnului, după ce i-a grăit lui Arhanghelul, şi aflând pe soţia sa, i-a spus vestirea cea de bucurie; şi au mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru mila aceasta, pentru care şi noi îl lăudăm pe dânsul, zicând :
Bucură-te, bătrânule de Dumnezeu iubit;
Bucură-te, prealăudate părinte al Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfeşnicul lui Dumnezeu cel în fapte bune îmbătrânit :
Bucură-te, cel ce din coapsele tale ai îmbogăţit lumea;
Bucură-te, pomul psalmistului ale cărui frunze nu au căzut;
Bucură-te, că întru tine s-a plinit proorocirea;
Bucură-te, cu tu pe toţi părinţii ai întrecut;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părinte Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina sadului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai odrăslit din neamul împărătesc;
Bucură-te, că ai bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, că ai împodobit Ierusalimul cel de sus cu odrasla ta;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite! Condacul al 4-lea : Înţelegând bătrânul sfatul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc, intrând în biserică împreună cu soţia sa, cea de Dumnezeu înţelepţită şi închinându-se, a cântat laudă : Aliluia! Icosul al 4-lea : Auzind rudeniile dumnezeieştilor părinţi că a mărit Domnul mila Sa faţă de dânşii, au alergat lăudând într-un glas pe preaînţeleapta Ana, zicând :
Bucură-te, ceea ce ai prefăcut în bucurie lacrimile Evei;
Bucură-te, că întru naşterea ta îngerii dănţuiesc întru veselie;
Bucură-te, corabia care porţi pe porumbiţa în cetarea potopului;
Bucură-te, măslin plin de roadă în casa Domnului;
Bucură-te, ceea ce porţi scaunul împăratului;
Bucură-te, că prin naşterea ta se surpă împărăţia iadului;
Bucură-te, ţarină bine roditoare;
Bucură-te, holdă hrănitoare a săracilor;
Bucură-te, podoaba şi lauda maicilor;
Bucură-te, ajutătoarea şi mângăierea celor sterpe;
Bucură-te, cămara împărătesei îngerilor;
Bucură-te, vistieria mângâierii celor păcătoşi;
Bucură-te, Ana, maică prealăudată! Condacul al 5-lea : Steaua cea cu strălucire dumnezeiască răsărind din pântecele tău cel preafericit, Ana de Dumnezeu iubită, vesteşte bucurie la toată lumea, şi pe toţi îi îndeamnă a cânta cu un glas : Aliluia! Icosul al 5-lea : Văzând Dumnezeu-Cuvântul zidirea Sa chinuită de tiranul diavol, şi voind a-şi pregăti pe pământ cămara însufleţită, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie că aceasta, că din coapsele tale să răsară Mireasa cea preacurată; pentru aceasta grăim ţie :
Bucură-te, sadul creştinătăţii cel prea-strălucit;
Bucură-te, începătorul darului cel prea-mărit;
Bucură-te, că din sămânţa ta s-a lucrat cortul cel însufleţit;
Bucură-te, că acesta mai desfătat decât cerurile s-a arătat;
Bucură-te, meşter înţelept care ai întrecut pe Solomon;
Bucură-te, că fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu;
Bucură-te, rădăcina pomului vieţii;
Bucură-te, temelia turnului credinţei;
Bucură-te, râu care ai adus pe mărgăritarul cel de mult preţ;
Bucură-te, că pe acesta în Sfânta sfintelor l-ai pus;
Bucură-te, cel ce ai primit făgăduinţa prin arhanghel;
Bucură-te, că prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai înainte de veci;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite! Condacul al 6-lea : După zilele acelea, încredinţându-se Ioachim că făgăduinţa cea dată lui prin arhanghel s-a plinit, aducând jertfă şi arderi de tot, a fost binecuvântat de arhiereu, de preoţi, de leviţi şi de tot poporul că s-a învrednicit de un dar mare că acesta şi împreună au cântat lui Dumnezeu : Aliluia! Icosul al 6-lea : Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc născut-ai, Sfântă şi Preafericită Ana, pe prunca cea făgăduită ţie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria; pentru aceasta te lăudăm :
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împărăteasa cerului;
Bucură-te, lâna cea preacurată din care s-a ţesut cortul împăratului;
Bucură-te, mijlocitoarea iertării şi a darului;
Bucură-te, steaua Nazaretului cea mult luminoasă;
Bucură-te, podoaba Bisericii cea prea-frumoasă;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a drepţilor;
Bucură-te, maica nădejdii creştinilor;
Bucură-te, chivot purtător de tăbliţa darului;
Bucură-te, cuibul porumbiţei raiului;
Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Bisericii;
Bucură-te, reazemul cel nemărginit al credincioşilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe cea făgăduită lumii;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată! Condacul al 7-lea : Vrând dumnezeiasca Ana să-şi plinească făgăduinţa, a adus pe prunca cea dăruită ei de Dumnezeu în Biserica Domnului şi în Sfânta Sfintelor a aşezat-o pe ea, că ziua şi noaptea să cânte lui Dumnezeu : Aliluia! Icosul al 7-lea : Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, din dreptul Ioachim răsărind pe înnoitoarea Evei şi mieluşeaua cea mai înainte vestită de prooroci; pentru aceea auzi de la noi aşa :
Bucură-te, păstrătorul tainelor celor nespuse ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinitorul sfaturilor Lui celor nepătrunse;
Bucură-te, lucrătorul cămării de mire celei preacurate;
Bucură-te, părintele miresei celei cu totul neîntinate;
Bucură-te, că fiica ta a născut pe Hristos Domnul;
Bucură-te, că tu pentru aceasta de toată lumea eşti lăudat;
Bucură-te, plinitorule al Legii;
Bucură-te, începătorule al darului;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor neroditori;
Bucură-te, călduros mijlocitor al păcătoşilor;
Bucură-te, temelia cea neclintită a Bisericii;
Bucură-te, pavăza cea nebiruită a credinţei;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite! Condacul al 8-lea : Văzând naştere din făgăduinţa dăruită de Dumnezeu lui Ioachim şi Anei, să ne ridicăm mintea la cer şi să cântăm cu bucurie laudă Celui ce a arătat cele preaslăvite, zicând : Aliluia! Icosul al 8-lea : Cu totul după legile firii a fost naşterea ta, Ana prealăudată; dar fiica ta, născând pe Dumnezeu-Cuvântul a rămas fecioară; pentru aceasta te lăudăm pe tine, zicând :
Bucură-te, ceea ce ai născut pe lauda fecioriei;
Bucură-te, că prin fiica ta s-a plătit datoria strămoaşei;
Bucură-te, că ai purtat în braţele tale pe fiica Părintelui ceresc;
Bucură-te, că printr-însa s-a făcut mântuirea neamului omenesc;
Bucură-te, că din sânii tăi ai hrănit pe Împărăteasa făpturii;
Bucură-te, ceea ce ai născut după făgăduinţă pe Maica luminii;
Bucură-te, liman de scăpare a celor credincioşi;
Bucură-te, grabnică tămăduire a celor neputincioşi;
Bucură-te, lauda cea preamărită a drept-credincioşilor;
Bucură-te, podoaba preastrălucită a arhiereilor;
Bucură-te, munte înalt care nu te ascunzi de la năzuinţa noastră;
Bucură-te, acoperământul ceor ce se roagă ţie cu credinţă;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată! Condacul al 9-lea : Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, maică preafericită, sau cu ce cununi te vom încununa pe tine, care ai născut pe Împărăteasa cerului şi a pământului; numai să lăudăm cu umilinţă pe Dumnezeul minunilor, cântând : Aliluia! Icosul al 9-lea : Zicerile sfinţilor prooroci cele din descoperire dumnezeiască văzându-le plinite şi stând lângă scaunul Dumnezeirii, prea-fericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care grăim ţie :
Bucură-te, că te desfătezi cu heruvimii în lumina cea necuprinsă;
Bucură-te, că vezi scaunul cel preaînalt dăruit fiicei tale;
Bucură-te, că dânsa a fost învrednicită a şedea de-a dreapta Fiului său;
Bucură-te, locuitorul ierusalimului celui de sus;
Bucură-te, cel ce nu ne uiţi pe noi rudenia ta cea de jos;
Bucură-te, cel ce petreci cu arhanghelii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu apostolii;
Bucură-te, veselia mucenicilor şi a cuvioşilor;
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a proorocilor;
Bucură-te, luminătorul Legii şi al darului;
Bucură-te, vestitorule de bucurie celor din ascunzătorile iadului;
Bucură-te, cel prin care începe plinirea făgăduinţei de mântuire;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite! Condacul al 10-lea : Vrând să mântuiască lumea împodobitorul tuturor, în lume, căreia fusese făgăduit, a venit; şi întrupându-Se din sângiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totul nevinovate, preafericite Ioachime, ne-a răscumpărat pe noi din robia diavolului; pentru aceasta cântăm cu bucure : Aliluia! Icosul al 10-lea : Zid de apărare eşti credincioşilor şi turn de scăpare tuturor celor ce aleargă la tine, Ana, cea cu nume de împărăteasă; că prin mijlocirea ta se mântuiesc cei ce te laudă pe tine, zicând :
Bucură-te, ceea ce în chip nemijlocit vezi frumuseţea Dumnezeirii;
Bucură-te, ceea ce necontenit sădeşti pentru noi darul mântuirii;
Bucură-te, că de naşterea ta s-au îngrozit puterile iadului;
Bucură-te, că printr-însa s-au deschis nouă uşile raiului;
Bucură-te, că vezi întru veselie pe fiica ta cea preabinecuvântată;
Bucură-te, că născând-o pe ea, de toată lumea eşti prealăudată;
Bucură-te, ceea ce ai crescut pe viţa cea adevărată;
Bucură-te, că aceasta a odrăslit pe strugurele vieţii;
Bucură-te, fântănă de daruri izvorâtoare;
Bucură-te, rază aducătoare de bucurie;
Bucură-te, cea ce ai născut căruţa cea purtătoare de fulger;
Bucură-te, că ai purtat scaunul cel împodobit cu chipul Soarelui;
Bucură-te, Ana, maică lăudată! Condacul al 11-lea : Pereche preafrumoasă şi însoţire de Dumnezeu aleasă, Ioachim şi Ana, cei ce sunteţi acum străluciţi cu dumnezeiască lumină şi vă veseliţi cu îngerii şi împreună cu fiica voastră cea de Dumnezeu dăruită, aduceţi-vă aminte de noi cei de pe pământ, care cântăm : Aliluia! Icosul al 11-lea : Sfeşnic purtător de lumină te are Biserica pe tine, dumnezeiscule părinte Ioachim, care îndreptezi spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi cei cu dor te laudă pe tine, zicând :
Bucură-te, luminătorul celor ce sunt în întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, cârmuitorul cel bun al celor ce înoată în marea vieţii;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, dulce mângâietor al celor întristaţi;
Bucură-te, cel ce uşurezi necazurile vieţii celei grele de purtat;
Bucură-te, ajutătorul cel preaînalt al mântuirii;
Bucură-te, nădejdea neînfruntată a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, îndemnătorul celor însoţiţi către fapte bune;
Bucură-te, temelia însoţirii celei de Dumnezeu rânduite;
Bucură-te, rădăcina mlădiţei celei neveştezite;
Bucură-te, iertarea celor ce mult au greşit;
Bucură-te, ridicarea strămoşilor;
Bucură-te, Ioachime, părinte preafericite! Condacul al 12-lea : Podoabă de mare cuviinţă a câştigat Biserica prin pomenirea voastră, prealăudaţilor părinţi; pentru aceea vă rugăm, pomeniţi-ne pe noi înaintea lui Dumnezeu, şi din toate nevoile izbăviţi-ne, pe noi cei ce cu dragoste vă lăudăm pe voi, cântând lui Dumnezeu : Aliluia! Icosul al 12-lea : Lăudând naşterea ta cu cântări de Dumnezeu insuflate, Ana de trei ori fericită, slăvim pe Cel ce cu un dar că acesta te-a învrednicit pe tine şi cu dragoste grăim ţie :
Bucură-te, ceea ce ai odrăslit pe viţa Mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, că ai născut pe Maica Luminii celei de negrăit;
Bucură-te, ceea ce mijloceşti nouă bunătăţile cereşti;
Bucură-te, ceea ce eşti dăruitoare îmbelşugată şi de cele pământeşti;
Bucură-te, lauda cea mult-strălucită a femeilor;
Bucură-te, cununa cea neveştejită a maicilor;
Bucură-te, născătoarea prea lăudată a Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, soţie bineplăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, cea care împlineşti cererile cele bune ale credincişilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor şi a văduvelor;
Bucură-te, ceea ce eşti vindecare a neputincioşilor şi a bolnavilor;
Bucură-te, Ana, maică pururea lăudată! Condacul al 13-lea : O, preafericită însoţire, a dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana cei ce staţi lângă scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbăviţi-ne cu rugăciunile voastre de chinurile cele veşnice şi de toată ispita, că împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu : Aliluia! Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarasi Icosul întâi : Îngerul cel mai întâistătător din cer... şi Condacul întâi : Însoţirii celei de Dumnezeu alese... şi se face otpustul.

După obişnuitul început, se zic: CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm : Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!

Icosul 1
Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi misca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădini celei nestricăcioase;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;
Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, că aţi covarşit firea omenească cu darurile cele multe;
Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;
Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericil lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;
Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos;
Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături;
Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!Condacul al 2-lea
Pe acesti trei mari ierarhi ai Bisericii lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, se cuvine să-i cinstim ca pe unii ce au primit de la Dumnezeu mari daruri şi aleşi talanţi : pe Vasile, cel ce a ruşinat păgânătatea împăratului Iulian apostatul; cel ce a mustrat pe împăratul Valent arianul, cel ce a înfricoşat pe eparhul ce nedreptăţise la judecată pe o vaduvă săraca, şi a botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui; pe Grigorie, mare ritor şi vrednic patriarh al Bisericii Constantinopolului, cel ce a întrecut cu înţelepciunea pe toţi cei mai învăţati din timpul acela; şi pe Ioan Gură de Aur, cel ce cu învăţăturile sale a covârşit pe cei mai luminaţi şi mai aleşi grăitori ai lumii. Se cuvine să-i lăudăm şi să zicem lui Dumnezeu : Aliluia!Icosul al 2-lea
Multa nevoinţă având Sfinte Ierarhe Vasile pentru credinţa dreptslăvitorilor creştini, ai mustrat cu îndrăzneală pe împăratul Valent, pentru că a îmbrăţişat învăţătura eretică a lui Arie, luând multe biserici ale dreptslăvitorior şi prefăcându-le în biserici ariene. Tu, sfinte, n-ai putut suferi purtarea acestui împărat, iar noi, pentru tăria credinţei tale şi îndrăzneala ce ai avut, te întâmpinăm cu aceste cuvinte de laudă :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, aparătorule şi întăritorule al învăţăturii Sfintei Treimi;
Bucură-te, înalt şi luminat cugetător al teologiei;
Bucură-te, albină, care ai adunat din învăţăturile timpului aceluia toată mierea învăţăturilor dreptmăritoare;
Bucură-te, furnică muncitoare, care necontenit ai adunat la sânul Bisericii hrana învăţăturilor dumnezeieşti;
Bucură-te, izvor de apă limpede, răcoritoare şi dătătoare de viaţă a explicării Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, căci cu acele ape ai adăpat poporul dreptcredincios;
Bucură-te, paharul curăţiei cel plin de curată băutură;
Bucură-te, gura înţelepciunii ce spulberă hulele ereticior;
Bucură-te, podoaba Biserici lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al împăraţilor Iulian şi Valent;
Bucură-te, mare ierarhe al lui Hristos, Vasile!Condacul al 3-lea
Patria ta, Sfinte Ierarhe Vasile, a fost Pontul, născut din părinţi temători de Dumnezeu, Vasile şi Emilia. Crescut în învăţături adevărat creştineşti, ai străbătut tot felul de înţelepciune, dobândind de la Dumnezeu vrednicia arhierească, pentru care ai mulţumit în tot timpul lui Dumnezeu, cântându-I laude : Aliluia!Icosul al 3-lea
Pastorind Biserica ei poporul creştinesc totdeauna cu vrednicie şi cu dreptate ai fost la Soborul al doilea, ce s-a ţinut în Constantinopol, mare apărător al dreptei credinţe. Tăind şi sfâşiind cu sabia duhului toate învăţăturile eretice, ai dovedit ca în adevăr eşti un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi un mare ierarh vrednic de numele de cuvântător al lui Dumnezeu, cel slăvit în Sfânta Treime : Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh-Dumnezeu; pentru care toţi te cinştim cu aceste laude :
Bucură-te, Părinte Ierarhe Grigorie, mintea cea prea laudăta a dreptei credinţe;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi cu învăţăturile tale toată lumea creştinească;
Bucură-te, lumină strălucitoare care luminezi lumea cu limba ta cea bine-grăitoare şi care îngrădeşti cu muţenie limbile celor bârfitori;
Bucură-te, plugarule ce ari cu plugul guri tale inimile, spre a da roade bune lui Hristos;
Bucură-te, arătătorule al adevăratului Dumnezeu, Cel laudăt în Sfânta Treime;
Bucură-te, căci cu prăstia dumnezeieştilor tale cuvinte ai spulberat neghina eresurilor;
Bucură-te, bunule păstor, care ai păscut oile cele cuvântătoare în livada credinţei Sfintei Treimi;
Bucură-te, organ dulce glăsuitor şi alăută bine alcătuită;
Bucură-te, fluier cuvântător şi vioară dulce răsunătoare;
Bucură-te, stea prealuminoasă, ce luminezi toată lumea cu învăţăturile dogmelor creştineşti;
Bucură-te, îndulcitorul inimilor credincioşilor;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!Condacul al 4-lea
Întelepciune de sus având, Sfinte Ierarhe Grigorie, te-ai suit pe scaunul cel mai înalt al patriarhilor marii cetăţi a împăratului Constantin, de unde ai păscut oile cele cuvântătoare întru cuviinţă şi dreptate. Luminat şi împodobit fiind cu tot meşteşugul cuvântării de Dumnezeu, ai întrecut pe toţi ritorii de atunci şi ai lăudat în toată viaţa ta pe Dumnezeu, cântându-I : Aliluia!Icosul al 4-lea
Ca un înger sau arhanghel stai înaintea Sfintei Treimi, Părinte Ioane Gură de Aur, ca cel ce din pruncie ai cunoscut mai bine decât mulţi bătrâni pe singurul adevăratul Dumnezeu şi te-ai indeletnicit cu adevăratele şi sfintele învăţături creştineşti, ajungând a cunoaşte toată filozofia şi toate ştiinţele celor mai învăţaţi dascăli ai vremii aceleia. Pentru că ai lăudat şi ai preaslăvit în tot timpul vieţii tale pe Bunul Dumnezeu, noi îţi aducem aceste laude :
Bucură-te, că te-ai născut din părinţi binecredincioşi, Secund Stratilatul şi Antuza, vrednica ta mamă;
Bucură-te, că din fragedă vârstă ai fost dat la învăţătura ştiintelor având dascăli pe Libanie şi Andragatie;
Bucură-te, că în puţină vreme pe toţi semenii tăi i-ai ajuns şi i-ai întrecut cu învăţăturile;
Bucură-te, cel ce ai primit Sfântul Botez cu mare bucurie, aducând la dreapta credinţă şi pe mulţi alţii;
Bucură-te, că pe Antimie filozoful l-ai dovedit în învăţături spre uimirea tuturor;
Bucură-te, că şi el îndată a cerut Sfântul Botez;
Bucură-te, că episcopul Atenei, auzind că tu ai făptuit întoarcerea lui Antimie, mult s-a bucurat;
Bucură-te, că poporul creştinilor a lăudat pe Dumnezeu pentru faptele tale cele bune;
Bucură-te, că de patriarhul Antiohiei, Meletie, ai fost ridicat la rangul preoţiei;
Bucură-te, că şi hirotonia de diacon şi de preot le-ai primit cu multă smerenie;
Bucură-te, cel care cu sorţii episcopilor şi cu voinţa împăratului Arcadie ai fost chemat la scaunul cel mai înalt al Patriarhiei Constantinopolului, după moartea patriarhului Nectărie;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!Condacul al 5-lea
După moartea părinţilor tăi, sfinte, toată averea rămasă ţie împărţind-o la săraci, robilor dându-le libertate şi rudele lăsând, ai slujit Domnului ziua şi noaptea. Ca monah în mănăstire, ca cleric, diacon, preot, arhiereu şi patriarh ostenindu-te mult, ai scris cărţi despre preoţie, despre bunătate şi blândeţe, despre smerenie şi milostenie, despre pace, adevăr şi dreptate, toate pline de dovezi, întărindu-le cu însăţi viaţa cea aspră ce ai dus; pentru aceea noi, minunându-ne de răbdarea şi de umilinţa ta, îndrăznim a te lăuda şi a cânta cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!Icosul al 5-lea
Ca nişte albine zburătoare aţi umblat în grădina Scripturilor credinţei, voi trei mari ierarhi ai lui Hristos, adunând miere din tot felul de flori, pe care aţi pus-o înaintea tuturor credincioşior spre îndulcire, povăţuindu-i la pocăinţă, descoperindu-le şi explicându-le dogma Sfintei Treimi, cea unită în fiinţă dar despărţită în Ipostasuri. Pentru aceasta noi creştinii va rugăm să primiţi aceste cântări de laude :
Bucuraţi-vă, marilor arhierei, despărţiţi cu trupurile, dar uniţi cu duhul;
Bucuraţi-vă, raze strălucitoare ale lui Hristos soarele dreptăţii, Cel ce a luminat toată lumea cu învăţăturile Sale;
Bucuraţi-vă, părinţi vrednici ai Biserici creştineşti, ce aţi fost la un obicei cu apostolii;
Bucuraţi-vă, râuri cu ape răcoritoare, ce aţi adăpat ţarinile sufletelor creştinilor cele însetate de adevăratele învăţături;
Bucuraţi-vă, trei ierarhi lăudaţi de toţi cei ce cred într-un Dumnezeu slăvit în Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, organe bine-glăsuitoare ale Bisericii lui Hristos Dumnezeului nostru;
Bucuraţi-vă, slugi alese, care aţi înmulţit talanţii cei daţi vouă de Donmul Hristos spre păstrare;
Bucuraţi-vă, că uşile cereşti vouă vi s-au deschis;
Bucuraţi-vă, doctori iscusiţi aleşi de Dumnezeu spre a vindeca bolile sufleteşti ale creştinilor celor slabi în credinţă;
Bucuraţi-vă, luminătorii lumii, cei împodobiţi de Dumnezeu cu vrednicia arhierească;
Bucuraţi-vă, albine adunătoare de tot felul de învăţături, din grădina Sfintei Scripturi;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată !Condacul al 6-lea
Propovăduitori şi stâlpi întăritori ai Bisericii lui Hristos şi ai poporului creştinesc aţi fost Sfinţior Trei Ierarhi. Învăţând şi povăţuind pe toţi creştinii adevărata credinţă, înfruntând pe cei ce căutau să semene neghine eretice în ogoarele inimilor dreptslăvitorilor creştini, aţi lovit cu praştia cuvintelor voastre în toate învăţăturile cele potrivnice, înălţând fruntea dreptei credinţe şi cântând lui Dumnezeu : Aliluia!Icosul al 6-lea
Prin curăţia vieţii tale cea asemenea îngerilor te-ai ridicat la dumnezeieşti înălţimi şi străbătând cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care, ca pe cel mai preţios odor, le-ai lăsat Bisericii ca pe o comoară scumpă şi nejefuită, Vasile. Pentru aceasta te rugăm să primeşti de la noi nevrednicii laudele acestea:
Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;
Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;
Bucură-te, următorul cel credincios al apostolior;
Bucură-te, stâlpul cel prealuminat al Bisericii;
Bucură-te, al Treimii ager şi osârdnic apărător;
Bucură-te, arătătorule luminat al celor cereşti;
Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;
Bucură-te, îndreptătorul celor chemaţi la vrednicia preoţească;
Bucură-te, luminătorule ceresc al celor îmbrăcaţi cu darul arhieriei;
Bucură-te, preaînţeleptule povăţuitor al pustniciei;
Bucură-te, cel ce trezeşti pe cei păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm în dreapta credinţă;
Bucură-te, mare Ierarhe Vasile!Condacul al 7-lea
Prin Vasile cel Mare, trambiţa cea dulce glăsuitoare, care a cântat în Biserica arhiepiscopală a Cezareii din Capadocia, laudele cuvenite lui Hristos Dumnezeului nostru, învăţând pe toţi dogmele Sfintei Treimi şi lăsând Biserici bogăţii alese şi scumpe, din care şi noi împărtăşindu-ne, aducem lui Dumnezeu laude şi cântări : Aliluia!Icosul al 7-lea
Deschizând cu dumnezeiască cuviinţă Scripturile, ai scos din ele învăţături temeinice, Sfinte Grigorie, îndulcind cu ele inimile credincioşilor cu adevărat, mai mult decât mierea şi ai învăţat pe toţi creştinii a se închina Treimii întru o unime şi unimi în Treime. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste laude :
Bucură-te, ierarhe Grigorie, înălţimea dumnezeieştilor daruri ale lui Hristos, Dumnezeului nostru;
Bucură-te, cald propovăduitor al dumnezeiescului dor;
Bucură-te, izvorul cuvântarii de Dumnezeu şi râul cel limpede al înţelepciunii;
Bucură-te, fluier păstoresc, ce ai biruit trâmbiţele ritorior;
Bucură-te, cercetătorul adâncului, care ai dobândit frumuseţile vorbelor;
Bucură-te, privighetorule al darului şi gura cea înaltă a duhului;
Bucură-te, păzitorul turmei celei cuvântătoare a lui Hristos;
Bucură-te, smulgătorul neghinelor eretice şi vânătorul lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie;
Bucură-te, semănătorul cel minunat al dogmelor;
Bucură-te, izgonitorul celor defăimători de Dumnezeu;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului Hristos l-ai avut în toată viaţa ta, înaintea ta;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!Condacul al 8-lea
De Dumnezeu grăitorule, Sfinte Ierarhe Grigorie, pe limbile cele veninoase şi vătămatoare ale ereticilor pornite împotriva lui Dumnezeu le-ai ars cu duhul cuvintarilor gurii tale, grăind slava lui Dumnezeu; şi cu scrisorile tale, însemnând fiinţa cea prea puternică a Sfintei Treimi celei nevăzute, ai tăiat din rădăcina eresurile cele spinoase, luminat descoperind învăţăturile cele drept-slăvitoare şi cântând lui Dumnezeu laude: Aliluia!Icosul al 8-lea
Femeia eparhului Antiohiei împreună cu soţul ei erau orbiţi de învăţături eretice şi căzând ea într-o boală grea şi neputându-se vindeca de nimeni, auzind de tine, Sfinte Ioane, că faci semne multe şi minunate, a rugat pe bărbatul său să o aducă la tine. Acela aducând-o, a lăsat-o la uşa bisericii, neîndrăznind ca eretic a o aduce înăuntru, rugându-se episcopului şi ţie, Sfinte Ioane, pentru a le da ajutorul vostru cel puternic. Deci ieşind, le-ai spus să lepede eresul şi să primească adevărata credinţă; iar ei făgăduind, ai poruncit tu, sfinte, să aduca apă, rugând apoi pe episcop să toarne acea apă în chipul cruci peste ea şi îndată după turnare, s-a vindecat femeia ca şi cum n-ar fi fost bolnavă. La această minune atât ei, cât şi toţi cei ce erau de faţă, au preaslăvit pe Dumnezeu. Ereticii lepădându-se de învăţăturile lor cele rătăcite şi întorcându-se la adevărata credinţă, s-au numărat între dreptmăritorii creştini; iar noi îţi aducem laudele acestea :
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, tăbliţa scumpă cu aur ferecată;
Bucură-te, organ dulce răsunător, de Dumnezeu insuflat;
Bucură-te, gura cea aleasa împodobita cu cuvinte de aur;
Bucură-te, îmbogăţitorul Bisericii cu scrieri minunate şi preascumpe;
Bucură-te, pierzătorul eresurilor elineşti şi evreieşti;
Bucură-te, că femeia aceea auzindu-te înalt vorbind a fost luminată de Dumnezeu şi te-a numit "Gură de Aur";
Bucură-te, că puţul învăţăturilor tale adâncit fiind, ai dat creştinilor funii minunate, ca să ajungă la apele învăţăturilor tale;
Bucură-te, că de toate Bisericile eşti numit "Gură de Aur";
Bucură-te, tămăduitorul femeii eparhului;
Bucură-te, că te-ai asemănat Botezătorului Ioan cu numele şi cu viaţa ta aspră;
Bucură-te, că şi tu, Sfinte Ioane, ca şi Ioan Botezătorul, ai predicat popoarelor pocăinţa;
Bucură-te, că şi tu, ca şi Ilie Tezviteanul, cu credinţa, cu rugăciunile şi cu postul te-ai îndeletnicit în toată viaţa ta de 63 de ani;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!Condacul al 9-lea
În vremea preoţiei tale, sfinte mare ierarhe Ioane, predicând în biserică şi înalt ritorisind, celor neînvăţati erau neînţelese unele din cuvintele tale. Atunci o femeie din popor, care asculta cu mare evlavie învăţăturile duhovniceşti, a ridicat glas în popor şi a zis: "Învătătorule duhovnicesc, sau mai bine Gură de Aur, adâncă este apa puţului sfintelor tale învăţături, dar funia minţii noastre fiind scurtă, să ajungă la apă nu poate"; şi de atunci tot poporul ţi-a dat numirea de "Gură de aur"; deci şi noi minunându-ne de darurile cu care Dumnezeu te-a împodobit, te lăudăm pe tine şi lui Dumnezeu cântăm : Aliluia!Icosul al 9-lea
Împăratul Valent sprijinind pe arieni multe biserici ortodoxe le-a dat acelora, spre mâhnirea adevăraţilor creştini şi pe tine, Sfinte Vasile, mult te-au amarat cu prigonirile, căci acest împărat, când a venit în Cezareea şi tu l-ai întâmpinat cu pâine şi sare, el a poruncit de ţi-a dat fân din hrana cailor lui. Şi tu, Sfinte Grigorie, fiind născut din oameni de bun neam şi drepţi, Grigorie şi Nona, ai dobândit o creştere adevărat creştinească şi ai răzbătut, ca nimeni altul, tot meşteşugul şi ştiinţa învăţăturilor, făcându-te tâlcuitor şi dascăl lumii, cinstind cu cuvinte de laudă pe marele Vasile, pe tatăl tău Grigorie, pe fratele tău Chesarie şi pe sora ta Gorgonia, la înmormântările lor. Iar tu, Părinte Ioane Gură de Aur, ai dat sfaturi dumnezeieşti poporului încredinţat ţie spre păstorie, dându-te pe tine singur pidă de nevoinţă, de cumpătare şi de răbdare, mâncând deseori puţină zeamă de orz şi dormind puţin, nu stând pe pat, ci deseori şezând pe scaun. Fiind ales şi chemat la scaunul patriarhal din Constantinopol, ai mustrat pe Eudoxia împărăteasa, pentru că a răpit o vie a unei văduve sărace, ce se numea Calitropia, care striga cerându-şi dreptul ei. Şi tu sfinte ai sfătuit pe împărăteasă să nu fie lucrul străin luat cu sila; de care sfaturi ea neţinând seama, a fost asemănată de tine cu Izabela, soţia împăratului Ahav, şi ţi-ai atras mânia ei, exilându-te; dar ai fost adus iar pe scaun şi a doua oară ai fost exilat prin mijlocirea unor episcopi invidioşi care se purtau mai mult silniceşte decât creştineşte. Deci noi, minunându-ne de viaţa voastră sfântă, şi de faptele voastre, ne sârguim a vă aduce laude bine meritate :
Bucură-te, Ierarhe Vasile, sprijinitorul şi apărătorul binecredincioşilor creştini;
Bucură-te, curajosule mustrător al împăratului Valent, părtinitorul arienilor;
Bucură-te, cel ce ai suferit mânia împăratului pentru pâinea neagră cu care l-ai întâmpinat, pentru că cu acelea se hranea poporul;
Bucură-te, vrednicule ierarhe, mare îndreptător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, Grigorie, care cu agera ta minte ai răzbătut toate ştiintele şi adâncurile filozofiei;
Bucură-te, că tu, sfinte, toate dogmele le-ai lămurit învăţând pe toţi creştinii adevărata teologie;
Bucură-te, cel ce ai fost dascăl de dreaptă învăţătură tuturor creştinilor;
Bucură-te, cel ce ai lăudat pe marele Vasile, la moartea căruia ai plâns cu lacrimi de adevărată fraţie;
Bucură-te, Ioane Gură de Aur, mustrătorul celor răpitori ai lucrului săracului asuprit şi amărât;
Bucură-te, cel ce ai fost surghiunit de împărăteasa Eudoxia pentru asemănarea ei cu Izabela, soţia lui Ahav;
Bucură-te, că ai suferit şi pornirea cea răutăcioasă a unor episcopi nerecunoscători;
Bucură-te, Ioane cel aspru prigonit şi dus în exil tocmai în Armenia, unde ai fost chemat la ceruri de Domnul Hristos;
Bucură-te, mângâietorule al episcopului Chiriac, cel asemenea exilat;
Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată !Condacul al 10-lea
Mari învăţători şi deobşte izbăvitori oamenilor şi îndreptători ai obiceiurilor v-aţi arătat sfinţilor, înţelepţi şi împodobiţi de Dumnezeu : Vasile cel Mare, cel ce arătat ai cuvântat cu înţelepciune tare şi neschimbată, îngrozind pe eparhul şi mustrând pe împăratul Valent; Grigorie Teologul, cel ce ai fost desfătarea limbii, dulceaţa auzului, mângâierea inimii şi îngereasca pâine de suflete hrănitoare; şi Ioane Gură de Aur, răul darurilor celor duhovniceşti, umplut până la vărsare, organ aurit al predicilor, al pocăinţei, milosteniei, smereniei, umilinţei, al privegherilor, al iubirii de aproapele şi apărătorul celor asupriţi şi nedreptăţiţi. Noi, împreună cu voi, dorim a cânta lui Dumnezeu laude : Aliluia!Icosul al 10-lea
Darul lui Dumnezeu ţi-a descoperit, Sfinte Vasile, faptele bune ale prezbiterului Anastasie, la care ai mers cu clerul arhiepiscopalei tale biserici, spre a cunoaşte viaţa acestui vrednic preot, care vieţuind într-un sat, cu femeia sa Teognia, petreceau viaţa lor întru curăţie, socotită fiind ea, ca o ţarină neroditoare; iar Anastasie a fost luminat de Dumnezeu şi ştiind cu duhul că ierarhul său Vasile voieşte să-l cerceteze, a zis soţiei sale: " Eu mă voi duce la câmp, să lucrez pământul, iar tu sora mea, în ceasul al nouălea aprinzând lumânări, vei ieşi întru întâmpinarea Sfântului Vasile, arhiepiscopul nostru". Deci făcând Teognia aşa, cum zisese Anastasie, a întâmpinat pe Sfântul Vasile, care cunoscând cu duhul că Anastasie este în casă, l-a chemat; şi el ieşind întru întâmpinarea Sfântului şi sărutându-i picioarele i-a zis : "De unde mie aceasta, că a venit arhiereul Domnului la mine?". Iar Sfântul Vasile i-a zis:" Bine că te-am aflat, să mergem în biserică şi să facem dumnezeiasca slujbă". Mergând toţi în biserica a poruncit Sfântul Vasile lui Anastasie să slujeasea Sfânta Liturghie, zicându-i:" Cu toate lucrurile tale cele bune, să ai şi ascultare". Şi când slujea Anastasie, Sfântul Vasile şi ceilalţi care erau vrednici, au văzut, în vremea înălţării sfintelor şi înfricoşătoarelor Taine, pe Preasfântul Duh în chip de foc pogorându-Se şi pe Anastasie înconjurându-l. De aceste fapte minunate noi mirându-ne te întâmpinăm, Sfinte Vasile, cu aceste frumoase laude:
Bucură-te, Ierarhe Vasile cel luminat la minte de Dumnezeu;
Bucură-te, cunoscătorul vieţii şi al faptelor bune ale prezbiterului Anastasie;
Bucură-te, că după sfânta slujbă ai binevoit a fi ospătat în casa vrednicului preot;
Bucură-te, cel ce ai ştiut cu duhul că Teognia nu-i este lui soţie, ci soră şi aşa i-ai zis să o numească;
Bucură-te, sfinte, care ai cercetat într-un bordei, din casa lui Anastasie, pe un bolnav stricat de lepră, pe care îl îngrijeau preotul şi sora lui;
Bucură-te, milostive, că şi tu ai voit să slujeşti o noapte pe acel om bolnav, ce era deseori mânios şi ocărâtor, spre a te face părtaş la plata dunmezeiască;
Bucură-te, că toată noaptea ai petrecut-o cu acel bolnav în bordei, stând în rugăciune, iar a doua zi pe bolnav l-ai scos din bordei întreg şi sănătos;
Bucură-te, că Sfântul Efrem Sirul, rugându-se lui Dunmezeu, a avut o vedenie minunată : un stâlp de foc, al cărui cap ajungea la cer şi un glas din cer i-a zis : "Efreme, Efreme, în ce chip vezi pe acest stâlp de foc, în acest fel este Vasile";
Bucură-te, că sfântul acesta Efrem, după vedenia aceasta, s-a dus la Cezarea Capadociei în ziua Arătării Domnului, cu un tălmaci fiindcă el nu cunoştea greceşte şi te-a văzut pe tine, Sfinte Vasile, mergând la biserică cu multă evlavie;
Bucură-te, că tu sfinte, cunoscând cu duhul că Efrem Sirul este în biserică, ai poruncit arhidiaconului tău să se ducă să-l cheme la tine în sfântul altar;
Bucură-te, că acela se apăra prin tălmaci că nu ar fi el cel chemat, ci un altul poate; însă tu sfinte ai zis arhidiaconului "mergi şi spune străinului monah: Doamne Efrem, vino şi intră în sfântul altar, că te cheamă arhiepiscopul"; şi apoi l-ai hirotonit diacon zicându-i să spună ecteniile în limba grecească, ceea ce Efrem a îndeplinit;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!Condacul al 11-lea
Bună mireasmă lui Hristos făcându-te, Sfinte Ierarhe Vasile, toată lumea ai umplut de mirosul cel plăcut al Sfintei Evanghelii; şi îmbrăcând veşmântul luminat al arhieriei, ai slujit cu toată vrednicia Biserica lui Hristos Dumnezeul nostru; iar noi minunându-ne de viaţa ta cea îngerească, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu : Aliluia!Icosul al 11-lea
Pastorind Biserica patriarhala a Constantinopolului timp de 12 ani până la soborul al doilea, te-ai retras la moşia ta Arianz, unde ai petrecut o viaţă de sfinţenie, până la vârsta de optzeci de ani, când Domnul te-a chemat din viaţa aceasta pământească la împărăţia cea cerească şi acolo te bucuri de ostenelile tale şi de luptele ce ai avut pentru buna întărire a Bisericii lui Hristos, având mulţumirea că la retragerea ta de pe scunul patriarhal, ai lăsat numai o biserică eretică în Constantinopol, iar pe cele ce mai înainte fuseseră date arienilor, le-ai readus la starea de mai înainte a dreptcredincioşilor. Deci noi, cinstind pomenirea ta, te lăudăm cu aceste cântări de laudă:
Bucură-te, Ierarhe Grigorie, mintea cea luminată de Dumnezeu;
Bucură-te, chimval răsunator în toată lumea, a cuvintelor tale teologhiceşti;
Bucură-te, curăţitorul şi stârpitorul neghinelor eretice;
Bucură-te, plugarule, care ai arăt pământurile sufleteşti ale creştinilor;
Bucură-te, semanătorule al graului dumnezeiesc, care hrăneşte şi satură omenirea creştină;
Bucură-te, adăpătorul celor însetaţi de apa cea vie a Sfintei Evanghelii;
Bucură-te, alăuta darului cea de Dumnezeu vestitoare;
Bucură-te, întăritorul cel adevărat al dogmelor părinţilor celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, cârmaci bine priceput al corăbiei Bisericii creştineşti;
Bucură-te, râu plin de apele darului;
Bucură-te, noule David, cel ce ai cântat laude alese lui Dumnezeu, Cel slăvit în Sfânta Treime;
Bucură-te, mare ierarhe şi teologule Grigorie!Condacul al 12-lea
Nou Samuel te-ai arătat, Sfinte Grigorie Teologule, cu curăţia vieţii tale şi cu marea ta înţelepciune; împodobit fiind şi cu darul oratoriei, ai fost ca un nou David cântând cu fluierul cel păstoresc al cuvântării de Dumnezeu, încât s-a putut spune despre tine că, dacă s-ar fi aflat vreo icoană şi vreun chip împodobit, acela ai fi tu, Sfinte Grigorie; pentru care şi noi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine : Aliluia!Icosul al 12-lea
După atâtea veacuri trecute gândindu-ne şi noi, Sfinte Ioane, la izgonirea ta de pe tronul patriarhal al Constantinopolului şi citind cele scrise de tine episcopului Chiriac cel asemenea izgonit, ne mirăm de mintea ta cea luminată şi de cuvintele de mângâiere scrise de tine acelui episcop, care pot sluji tuturor creştinilor la cazuri de necazuri şi supărări. Tu, Sfinte Ioane Gură de Aur, ai scris episcopului Chiriac acestea : "Vino să-ţi scot rana mâhnirii şi să-ţi risipesc negura cugetului. Furtuna ce a venit asupra Bisericii este amară şi grea, iar corăbierii, neputând face nimic pentru încetarea furtunii, stau încremeniţi, plâng, se tânguiesc, se roagă şi aşteaptă sau pieirea lor în valurile mării, său încetarea furtunii. Nu te mâhni, frate Chiriac, că eu când am fost izgonit din Constantinopol, nu mă îngrijeam de nimic, că ziceam întru mine: de este voia împărătesei să mă izgonească, izgonească-mă. De va vrea să mă fierăstruiască, am pildă pe profetul Isaia. De va vrea să mă arunce în mare, îmi voi aduce aminte de profetul Iona. De îi este voia să mă bage în groapă, am pe Daniil băgat în groapa leilor. De va vrea să mă ucidă cu pietre, am pe Ştefan întâiul mucenic, ce a pătimit aceasta. De va vrea să-mi ia capul, am pe Ioan Botezătorul. De va vrea să-mi ia averea, de o am, s-o ia, căci gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi şi duce din viaţă. De aş fi plăcut oamenilor, nu aş fi sluga lui Hristos; iar proorocul David mă înarmează: Grăit-am mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat". Iar noi citind aceste cuvinte ne minunăm şi-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, minte înaltă de Dumnezeu insuflată;
Bucură-te, organ de aur ce ai cuvântat mai frumos decât toţi înţeleptii lumii;
Bucură-te, că în timpul surghiunului tău multe suferinţe şi amaruri ai avut;
Bucură-te, că de la Comane, unde ai fost îngropat, după 33 de ani, moaştele tale au fost aduse la Constantinopol;
Bucură-te, că nu ai voit a te lăsa ridicat până când împăratul Teodosie nu ţi-a trimis epistola sa;
Bucură-te, că aducându-ţi-se moaştele tale la Constantinopol au fost întâmpinate de împăratul şi de toţi sfetnicii cei mai însemnaţi ai împărăţiei;
Bucură-te, că moaştele tale au fost duse în biserica Sfântului Apostol Toma;
Bucură-te, că de acolo au fost aşezate în biserica Sfintei Irina unde au fost puse pe tronul patriarhal;
Bucură-te, că de la biserica Sfintei Irina moaştele tale fiind puse cu racla într-o caretă împăratească, au fost duse la biserica Sfinţilor Apostoli; Bscura-te, ca în acea biserică patriarhală moaştele tale au fost îngropate în sfântul altar;
Bucură-te, că un bolnav suferind de nepuţinţă a încheieturilor, atingându-se de racla moaştelor tale s-a izbăvit cu totul de boală;
Bucură-te, mare ierarhe Ioane Gură de Aur!Condacul al 13-lea
Viata voastră cea sfântă, slujbele cele împodobite, cuvântările voastre cele mai alese şi mai scumpe decât toate avuţiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca nişte tezaure de cel mai mare preţ, v-au făcut să fiţi pentru toată lumea creştină cei mai vrednici de toată cinstirea şi venerarea noastră, fiind luaţi de cei mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viaţă curată şi sfântă, de mari şi neîntrecuţi luminători şi apărători ai dreptei credinţe, ai vieţii celei nemateriale, ai suferinţelor şi asupririlor la care aţi fost supuşi de oameni cu cugete rele ce nu vă puteau privi bine din cauza pornirii inimii lor celor lacome şi invidioase; dar voi, sfinţilor, pe toate le-aţi suferit cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune, cu răbdare, cu postul, cu rugăciunile şi cu viaţa voastră cea nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude, cântând cu voi lui Dumnezeu : Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi misca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădini celei nestricăcioase;
Bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;
Bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;
Bucuraţi-vă, că aţi covarşit firea omenească cu darurile cele multe;
Bucuraţi-vă, stîlpi neclintiţi ai Biserici;
Bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi;
Bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericil lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;
Bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos;
Bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături;
Bucuraţi-vă, cârmuitorii Biserici şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese;
Bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!Şi  Condacul întâi
Pe apărătorii şi luminătorii Bisericii creştineşti, pe învăţătorii cei mari şi înfrânătorii zâzaniilor diavoleşti, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor şi întocmai cu apostolii, şi ai lumii învăţători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; şi pe Ioan luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioşii din toată inima şi să le cântăm : Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!

După obişnuitul început, se zic: CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertaciunea lumeasca, punându-vă viaţa ca o jertfa curata, dorind să primiti mai degraba chinuri, decat să va lepădati de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste va lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce stati lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţa şi evlavie va împloram, şi cu mulţumire va cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prelăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti.
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.
Bucuraţi-vă căci cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.Condacul al 2-lea
Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.Icosul al 2-lea
Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns că, limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: "Şi eu sunt creştin!" Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătoşii laudele acestea:
Bucuraţi-vă ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori.
Bucuraţi-vă ai voiei Lui sfinte buni împlinitori.
Bucuraţi-vă că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit.
Bucuraţi-vă că iubirea conjugală, Lui o aţi dăruit.
Bucuraţi-vă că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.
Bucuraţi-vă că-n neputinţe, să urcăm ne ajuţi nespus.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.Condacul al 3-lea
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajută să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătită ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.Icosul al 3-lea
Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfătuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu parăseşti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Bucuraţi-vă curajosi râvnitori ai credinţei celei adevărate.
Bucuraţi-vă neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte.
Bucuraţi-vă căci cu răbdarea ca şi cu o armă v-aţi îmbrăcat.
Bucuraţi-vă că Crucea ca pe un scut puternic în mâini aţi luat.
Bucuraţi-vă că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.
Bucuraţi-vă că prin voi numele Domnului e binecuvântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 4-lea
Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericita soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind depsre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: "Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!" Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-I din toată inima: Aliluia.Icosul al 4-lea
Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinându-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt. Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:
Bucuraţi-vă că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat.
Bucuraţi-vă căci cu lepădare de sine pe noi ne insufleţiţi.
Bucuraţi-vă că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi.
Bucuraţi-vă că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare.
Bucuraţi-vă că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 5-lea
Minunată milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutându-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inimă smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.Icosul al 5-lea
Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sunt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas stătornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:
Bucuraţi-vă purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori.
Bucuraţi-vă puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori.
Bucuraţi-vă mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti.
Bucuraţi-vă neînfricati propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat.
Bucuraţi-vă că răutatea şi cruzimea lui o aţi desconsiderat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.Condacul al 6-lea
Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defăimat, şi pentru acestă mărturisire şi defăimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.Icosul al 6-lea
Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă că sfinte lăcasuri ale Duhului Sfânt aţi fost.
Bucuraţi-vă vase slăvite ale Harului lui Hristos.
Bucuraţi-vă că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină.
Bucuraţi-vă că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divina.
Bucuraţi-vă căci cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi.
Bucuraţi-vă că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 7-lea
Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia şi, fericindu-te, te întărea zicând: "Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos", şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.Icosul al 7-lea
Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi ţie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl întăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea:
Bucuraţi-vă a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă.
Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă.
Bucuraţi-vă că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit.
Bucuraţi-vă că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit.
Bucuraţi-vă că acuma în slavă şi veşnică fericire vă aflaţi.
Bucuraţi-vă căci cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 8-lea
Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţă, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi le-a pus, pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia îi vei cânta: Aliluia.Icosul al 8-lea
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, ţie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat.
Bucuraţi-vă că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat.
Bucuraţi-vă, căci ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă că din valea plângerii, spre Lumină v-aţi înalţat.
Bucuraţi-vă că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat.
Bucuraţi-vă, căci cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 9-lea
Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apă, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.Icosul al 9-lea
Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţa în Hristos, iar cealaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă căci Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus.
Bucuraţi-vă că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus.
Bucuraţi-vă că patimile Domnului, voi însivă le-aţi imitat.
Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat.
Bucuraţi-vă că pildă de dragoste şi blândeţe v-aţi arătat.
Bucuraţi-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 10-lea
Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalţi fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea şi le-a încredinţat această comoara de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.Icosul al 10-lea
Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpaste şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Bucuraţi-vă că în dragoste, sunteţi grabnicii noştri ajutători.
Bucuraţi-vă bunii noştri mijlocitori şi învăţători.
Bucuraţi-vă că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi.
Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi.
Bucuraţi-vă prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi.
Bucuraţi-vă că pe culmile inocenţii şi curăţiei ne ridicaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 11-lea
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în casatorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău – mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tău. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.Icosul al 11-lea
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ - mâna soţului tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Biznaţ şi cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adâncă umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
Bucuraţi-vă soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi.
Bucuraţi-vă prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi.
Bucuraţi-vă că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi.
Bucuraţi-vă că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi.
Bucuraţi-vă că în locasul celor drepţi la odihnă va aflaţi.
Bucuraţi-vă că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 12-lea
Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.Icosul al 12-lea
Cântând cinstitele voastre patimi şi fericita adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfinţii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:
Bucuraţi-vă ostaşi răbdatori de chinuri şi purtători de biruinţă.
Bucuraţi-vă aleşi luptători pentru adevărata credinţă.
Bucuraţi-vă luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti.
Bucuraţi-vă cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoreşti.
Bucuraţi-vă că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.Condacul al 13-lea
O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciti. Auziţi-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturor: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-I cântăm Lui: Aliluia.  (acest condac se zice de trei ori)Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tău, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:
Bucuraţi-vă lumini ai dragostei Dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti.
Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare.
Bucuraţi-vă căci cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale.
Bucuraţi-vă că de Domnul voi aţi fost încununaţi.
Bucuraţi-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi.
Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.Şi  Condacul întâi
Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertaciunea lumeasca, punându-vă viaţa ca o jertfa curata, dorind să primiti mai degraba chinuri, decat să va lepădati de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste va lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce stati lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţa şi evlavie va împloram, şi cu mulţumire va cântăm aşa: Bucuraţi-vă sfinţilor Adrian şi Natalie, prelaudati şi neinvinsi mucenici ai lui Hristos.După aceasta se zice această:

RUGĂCIUNE    O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciti purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năpraznică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel Fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După obişnuitul început, se zic: CONDACELE şi ICOASELE:
Condacul 1
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Facătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Icosul 1
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Caruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 2-lea
Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaînălţat a zis: O! ticălosul de mine, că om fiind şi buze necurate având, am văzut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te laudă pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe Unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia!Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între prooroci Moise, a zis: arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie că nu va vedea omul faţa Mea şi să ramână viu. Dar nouă, deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a heruvimilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al domniilor celor mai presus de lume;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al stăpâniilor celor înalte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a îngerilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea începătoriilor celor inţelegătoare şi a tuturor puterilor cereşti, Atotţiitorule al poruncitor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina cea neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 3-lea
Cu puterea Ta cea nespusă, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei sori a toate Făcătorule, Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni care să se poată ascunde de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, cântăm Ţie: Aliluia!Icosul al 3-lea
Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi ale desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Facătorule al celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi celor viitoare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcatuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat cununa anului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi rouă spre răcorirea căldurii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrană puilor de corbi şi adăpi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 4-lea
Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepădat de Tine, Fiul lui Dumnezeu, a fi unul din Sfânta Treime; iar noi, deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh numim, însă o Dumnezeire în Tatăl şi în Sfântul Duh, deopotrivă puterea, de o fiinţă slava, cu inima şi cu buzele mărturisim şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia Sfântului Botez luminaţi fiind, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, cântând: Aliluia!Icosul al 4-lea
Auzind păstorii şi învăţătorii Sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptură; şi deopotrivă Tatălui pe Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-I, cu glas ca de tunet au grăit:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Părinte nezidit şi Fiule nezidt şi Duhule Sfinte, Unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac purcezi de la Părintele, dar nu Te naşti;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi cei căzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toţi cu darul Tău;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel cu trei părţi spre a Ta sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi până în sfârşit a se strica prin păcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostase peste toate lucrurile Tale; în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 5-lea
Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemanarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfintei Taine a Botezului am lepădat şi chipul Tău l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm la Tine şi ne rugăm: trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile pe care le ştii, ca în vecii vecilor să cântăm Ţie: Aliluia!Icosul al 5-lea
Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui Adam, Dumnezeule cel în trei Ipostase, cel mort cu duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotarat în sfatul Tău cel în trei Ipostase a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din ţărână, suflare de viaţă din gura Ta ai insuflat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în fata lui Adam cu chipul şi asemanarea Ta, pe noi, pe toţi ne-ai cinstit şi bunătăţile raiului moştenitori ne-ai făcut;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai învăţat pe noi mai presus decat toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai dăruit nouă pomul vieţii spre hrană, şi cu darul nemuririi ne-ai îmbogăţit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce strămoşii nostri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere, ne-ai sfinţit;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 6-lea
Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul sfântul Tău nume, Ilie cel prealuminat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a făcut cutremur mare şi foc arzător; ci nu în acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc, glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci acoperindu-şi faţa, cu veselie şi cu frică a grăit: Aliluia!Icosul al 6-lea
Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei raze strălucitoare a dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai rătăcirea cea idolească, Dumnezeul cel în trei Ipostase şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, în lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi slăvind atotputernica Ta pronie, grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot nemul omenesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit pe părintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi din seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge lapte şi miere;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit cu Duhul Tău pe prooroci, şi printr-înşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul cel făgăduit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei statornici până la moarte în credinţă şi învăţăturile cele părinteşti; iar pe biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea iubitului mire, ai păzit-o întreagă;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 7-lea
Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către nemul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul-Născut Fiul Tău, Care, născându-Se din Fecioara, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un Om şi răscumpărându-ne pe noi prin crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis noua pe Preasfântul Duh, ca să cântăm toţi: Aliluia!Icosul al 7-lea
Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, Minunatule întru cele înalte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii ucenici şi apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească numele cel mare al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor insuflate de Dumnezeu, cu bucurie grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam slab şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, mărite şi înţelepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, ca prin nenumărate chinuri şi omoruri să fie pecetluit adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu apostolii, şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit Biserica, prin cele şapte soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţeleptiti şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!Condacul al 8-lea
Străin şi minunat, la stejarul lui Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, adica trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grait: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu într-o fiinţă, până la pământ s-a închinat, grăind: Aliluia!Icosul al 8-lea
Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu tăria nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sunt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecăreia din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru prin care împăraţii împărăţesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzeşti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreaptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei până în sfârşit din caile Tale cele drepte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să stea cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 9-lea
Toată firea, sus şi jos, neîncetat Te slăveşte pe Tine Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii cântă zi şi noapte : Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale. Iar noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată mila, cântând: Aliluia!Icosul al 9-lea
Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreaptă judecata Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecand, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iordanului, Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl în glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele lui Dumnezeu, însă în trei Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia!Icosul al 10-lea
Împărate preaveşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi lăcaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi suntem. Pierde gândurile cele necurate, şterge faptele cele necuviincioase, îndreaptă limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inimă şi cu buze curate, cu umilinţă să grăim unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeşte şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru pe care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor numele Tău cel Sfânt Îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care mulţimea pustnicilor neîncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhii şi păstorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire spre noi teologhisesc;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor sfinţilor, iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care işi întinde mâinile sale către Tine pentru noi;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri şi goneşte de la noi duhurile cele rele de sub cer;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!Condacul al 11-lea
Toata cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeule cel slăvit în Treime; căci nu se află nici minte, care să poată a se întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale, cele asupra noastră; nici cuvânt care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care pe care Tu Însuţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste cântăm: Aliluia!Icosul al 11-lea
Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduinţele Tale, nouă celor ce suntem în întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca măcar de una din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste grăim:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai gătit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu Însuţi îi cunoşti pe ei;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în Care toţi cei flămânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor chema, ca cei ce sunt următori Unuia-Născut Fiului Tău, Cel ce pe toate le-a împăcat;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, în care cei blânzi vor moşteni pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de împărăţia cerului;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnica plată celor ce miluiesc şi nesfârşita bucurie celor ce plâng;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Condacul al 12-lea
Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite-ne nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a grăi către Tine pe pământ, precum grăiesc îngerii în cer: Aliluia!Icosul al 12-lea
Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem într-Unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afără de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne rugăm, zicând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, spre apărarea vieţii noastre şi spre a nu ne înfricoşa de nici un vrăjmaş;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocăiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult-păcătoşii;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne mântuieşte pe noi, că neputincioşi suntem;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne hrăneşte în credinţă şi dragostea cea către Tine;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mielului;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!Condacul al 13-lea
O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia!  (acest condac se zice de trei ori)Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
Arhanghelii şi îngerii, începătoriile şi puterile, scaunele şi domniile, stând înaintea scaunului slavei Tale, nu pot a slăvi mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi feţele, cu frică şi cu dragoste grăiesc unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi ca unii ce suntem pământ şi ţărână mai lesne ar fi să iubim tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm nerecunoscători şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate asupra noastră, urmând doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste zicem unele ca acestea:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlinesti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând în fiinţă pe cei ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce cobori până la iad şi iarăşi ridici;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pui la încercare inimile şi rărunchii oamenilor; Ce ce numeri stelele şi tuturor nume le dai;
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, ale Caruia toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam;
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeu nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!Şi  Condacul întâi
Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Facătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul; al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu Sfânta Taină a Botezului întru numele Tău cel întreit sfânt deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu departa mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt!După aceasta se zice această:

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl    Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă născut, şi Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor;Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Carui mărire este nemărginită, slavă nespusă şi milostivire nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, că şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit.
   Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi în umbra morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut, ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim.
   Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer a Preascumpului nostru Mântuitor, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii Lui ucenici şi apostoli, pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu insuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea curată a Evangheliei Tale. Deci, Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta şi ne-ai răscumparat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne aşteaptă.
   Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi răspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea?
   Pentru aceasta alergăm spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, rugându-ne Ţie: greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne, mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-Răbdătorule.
   Şi păzeşte mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele ştiute şi neştiute; ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice.
   Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţă curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor.
   Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Rugăciune către Dumnezeu-Fiul    Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Tău Trup la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti, nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos, care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde al mântuirii nu ştim.
   Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe cruce până la iad, cu preacurat sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului.
   Iar aducându-ne aminte de aceasta, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decat tot darul cel adus de noi.
   Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită, pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru.
   Iar noi alergând la sânul dragostei şi a îndurării Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpăratorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Îl rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta, pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături. Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt    Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împarţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru.
   Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
   Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atot-vindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase.
   Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel prea-scump al lui Dumnezeu.
   Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie! Rugăciune către Preasfânta Treime    Preasfântă Treime, Stăpânire de o fiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
   Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat.
   Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arata înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepţi şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi mântuieşti şi cu milostivire îi primeşti.
   Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înalţarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vieţii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preaîncuviinţăt numele Tău. Amin.